Sub un Cer de Cerneală

Prin absența culorii, scena capătă o nouă identitate, una dramatică și atemporală. Cerul nu mai este doar înnorat, ci devine o mare de cerneală texturată, un personaj în sine, apăsător și plin de forță. Lumina și umbra poartă o luptă pentru supremație, sculptând formele peisajului într-un contrast puternic. Fiecare element – de la metalul rece al stației la iarba de pe deal – capătă o calitate grafică, tactilă. Fotografia nu mai este un portret al unui loc, ci un studiu al formei, al texturii și al emoției brute.

---