Singurătate

Într-o lume învăluită într-o ceață densă și tăcută, o figură solitară își croiește drum pe o cale necunoscută. Contrastul puternic dintre întunericul copacilor goi și albul lăptos al ceții definește nu doar peisajul, ci și starea interioară a călătorului. Fiecare pas înainte pe acest drum umed este un act de introspecție, o mișcare printr-un spațiu în care granițele dintre realitate și vis se estompează. „Singurătatea” nu este despre absență, ci despre prezența copleșitoare a sinelui. Umbrela, un scut fragil, devine singurul companion într-o călătorie personală către un orizont incert. Imaginea este o meditație vizuală asupra izolării, rezistenței și frumuseții sobre care poate fi găsită în momente de profundă singurătate.

---